În agitația constantă a lumii organizaționale, timpul devine adesea cel mai greu aliat de câștigat. De ce unii manageri par să fie mai copleșiți de dead-line-uri? Este o chestiune de personalitate sau de obișnuință cu presiunea?
Mi-aduc aminte cum, la începuturile activității mele manageriale, ajungeam la birou mult înaintea colegilor și plecam mult după ei. Aceste momente de solitudine îmi permiteau să desfășor activități de analiză, sinteză, să elaborez strategii și să fac planificări, toate acestea fără întreruperi și presiunea termenelor limită. Uitasem acest aspect până de curând, când, confruntată cu o echipă managerială pornind de la team-leader-i până la manageri superiori, am observat diferențe semnificative în reacțiile lor și chiar și ale mele la presiunea timpului. M-am întrebat: ține de personalitate, de presiunea de a performa sau de stilul de conducere?
În teoria managementului organizațional, se distinge clar între rolurile operative și cele strategice. Team-leader-ii, conectați la obiective imediate, sunt antrenați să rezolve probleme pe loc, având o mentalitate de „aici și acum”, adaptată termenelor limită zilnice. Managerii superiori, pe de altă parte, sunt obișnuiți cu o planificare pe termen lung, fiind mai înclinați să analizeze opțiunile și să construiască strategii. Această diferență explică de ce managerii din niveluri superioare nu sunt la fel de obișnuiți să lucreze sub presiunea termenelor-limită stricte (Robbins & Judge, 2019).
Presiunea timpului afectează nu doar rolurile manageriale, ci și personalitățile indivizilor. Modul în care percepem și gestionăm timpul este strâns legat de trăsăturile de personalitate. De exemplu, cei cu un nivel ridicat de neuroticism pot experimenta o anxietate mai mare în fața deadline-urilor, afectându-le performanța. În contrast, cei deschiși la experiențe pot găsi soluții creative pentru a gestiona mai bine timpul și presiunea (Barrick și Mount, 1991).
Henry Mintzberg, în cartea sa „The Nature of Managerial Work”, subliniază că managerii petrec o mare parte din timp reacționând la evenimente neașteptate și cereri urgente, ceea ce generează stres. El descrie rolurile manageriale în trei categorii principale: interumane, informaționale și decizionale. Managerii trebuie să interacționeze constant cu colegii și subordonații, să colecteze și să distribuie informații relevante, și să ia decizii rapide, toate acestea sub presiunea timpului.
Pe lângă perspectiva lui Mintzberg, Yukl (2006) evidențiază importanța abilităților de leadership în gestionarea eficientă a echipelor, subliniind că un lider de succes trebuie să echilibreze gestionarea timpului cu dezvoltarea relațiilor interumane. Această abordare sugerează că un manager eficient trebuie să fie conștient de temperamentul său, de stilul său de conducere și de modul în care acestea influențează abordarea sarcinilor, termenelor limită și interacțiunilor cu ceilalți.
Tu știi ce stil de conducere ai? Cum influențează stilul tău de conducere gestionarea termenelor-limită în echipă? Care sunt provocările cu care te-ai confruntat în gestionarea timpului și cum le-ai depășit?
“The key is not to prioritize what’s on your schedule, but to schedule your priorities.” Covey (1989)
Vrei să afli mai multe despre stilul tău de conducere, despre managementul timpului?
Calea spre succes – anevoioasă uneori. Nu căuta singur! Scrie-mi la claudia@calentro.ro
Bibliografie
Barrick, M. R., & Mount, M. K. (1991). The Big Five personality dimensions and job performance: a meta-analysis. Personnel Psychology, 44(1), 1-26.
Yukl, G. (2006). Leadership in Organizations, 9/e. Pearson Education India.
Mintzberg, H. (1973). The nature of managerial work. Harper and Row.
Covey, S. R. (1989). The 7 Habits of Highly Effective People. Free Press.